Jurnalul unei zapacite – Initierea, sau o alta Scufita rosie

Deci…clasa a IV – a trecut frumos…aproape un trimestru nu am dat pe la scoala, si am luat si premiul al III – lea….

Merge, frate, si asa!

Sa nu credeti acum ca de lene am  chiulit…nu! Orgoliul, bata-l vina. La geografie si la gramatica am inceput sa pierd teren. Sunt un pic cam inalta si voinica, asa ca tovarasa m-a asezat in ultima banca, de unde nu vad absolut nimic la tabla.  Asa ca  pierd toate explicatiile, si incep sa ma fac de ras cu lipsa cunostintelor….mai simplu e sa chiulesc, sa merg la sala de lectura de la biblioteca si sa devorez toate cartile.

Clasa a V – a…e primavara…Sambata, de la 12, am ore de lucru manual. Fara pic de simt practic, prefer sa merg acasa si sa ma uit la televizor. Ii spun mamei – Ura, tovarasa de lucru manual e in delegatie, asa ca pot sta linistita acasa. Ma trimite maica-mea sa cumpar o paine, si, cand ajung inapoi, aud:

– Stiti, fata dumneavoastra de o luna nu merge la lucru manual

Vocea tovarasei diriginte. Nu-mi pica de loc bine, asa ca instinctul meu intra in functiune: o tulesc.

Merg frumos pe Zamca, cobor, si ajung la apa Sucevei. Ma plimb pe malul apei. E un aprilie insorit, superb. As ramane aici mai mult, dar vad un tip cam ciudat, care ma sperie. Plec repede, si ma reintorc pe Zamca.

Un barbat care mi se pare mie pasnic intra in vorba cu mine. E in varsta, mic de statura, poarta ochelari, si are o fata prietenoasa. Mai ca ai spune ca e un bunic.

Scufita rosie de mine intra relaxata in vorba cu el. Am uitat sa zi, eu sunt in uniforma albastra de gimnaziu, care s-a cam scurtat din toamna. In picioare am sandale rosii, cu talpa ortopedica, inalta. Par oricum mai mare decat 11 ani.

Ma intreaba cum ma cheama, unde invat. Cand spun Generala 3, ma intreaba daca sunt in clasa a 8-a. De unde! Zic. In clasa a V-a. Incepe sa-mi povesteasca intamplari din padurice. Foloseste un cuvant pe care nu-l cunosc, si nici nu il intreb ce inseamna…unul cu f….Imi spune de femei cu barbati in pozitii ciudate…tot ce vede el ca se intampla in padurice. Expresia cel mai des folosita de el e: Si batuta, si f….Adica: asa se face pace intre femeie si barbat. Nu inteleg eu prea multe, dar ceva – ceva ma face curioasa….Il ascult atenta…Dupa un timp, el ttebuie sa plece.

Ma duc linistita, culeg niste iarba.

Se intuneca…mi se face frica si foame. Pasii ma indreapta spre blocul meu.

E intuneric….acasa la mine, miroase a mancare buna…la televizor se aude filmul de seara, Dallas. Geamul de la mine de la camera e deschis. Ce noroc ca locuiesc la parter! Intru pas c-cpas pe geam, ma schimb si ma bag in pat. Mama vorbeste la telefon cu militienii, sa ma caute.

Vine in camera mea, aprinde lumina si ma vede. Plange, si ma strange in brate. Ii spun ca mi-e foame, si imi aduce mancare. E prea fericita ca sunt intreaga, si nu are puterea sa ma certe. Doamne, ce bine-i acasa!

3 thoughts on “Jurnalul unei zapacite – Initierea, sau o alta Scufita rosie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s