Jurnalul unei zăpăcite – Leşinul

Se apropie treapta a II-a. Cum în teză la chimie am luat o notă onorabilă – doi –am decis sa renunţ la chimie industrială şi să dau la mecanică. Ei, cum era să nu iau doi, când toată ziua sunt la patinoar sau la discotecă şi ma pierd în relaţii excesiv de scurte.
E primăvară, un aprilie rece, acum, şi am cunoscut un tip simpatic. E mai mare cu doi ani decât mine şi râde mult. Nu-i o frumuseţe, dar e un prieten bun. Plimbările noastre înseamnă kilometri întregi străbătuţi alene la dus şi în fugă la întoarcerea acasă – i-a dat tata în grijă să mă aducă la ora nouă acasă. El, băiat responsabil, nu ca mine, se uită la ceas, mă prinde strâns de mână şi aleargă. Suntem în Tişăuţi, soarele stă să apună şi sunt deja obosită. Dacă ar fi după mine, aş merge alene spre casă….dar nu-i aşa. Alergăm, alergăm…
Zi caldă de mai….Ca de obicei, ajungem undeva, departe…acum suntem aproape de Şcheia. Îmi este cald şi sunt obosită. Aproape de linia ferată, ne întindem pe iarbă. Mă sărută şi am impresia unui melc umed alunecând pe buzele mele. Facem sex şi mă simt murdară. Mergem spre casă şi în faţa blocului ne întâlnim cu un prieten comun – bineînţeles, o fostă relaţie. Ei discută, eu mă fac că îi ascult. Aud doar că seara mergem la discotecă – perfect pentru mine. Ufff….nu mai aud nimic….urechile mele percep un zgomot ciudat, de parcă ascult muzică la radio, pe unde scurte….Ţiuitul nu se opreşte şi încep să casc. Băieţii mă întreabă dacă mi-e somn…Nu reuşesc să le răspund, cad jos…Prietenul meu mă ridică cu greu. Mă duce în casă, unde îmi revin un pic. Ca orice fată, caut o oglindă…la naiba, sunt albă, doar urmele de acnee se văd clar roşii…ce urâtă sunt! Cum ar putea cineva să mă iubească ?
Înainte de plecare, prietenul meu îmi spune: “Niciodată n-o sa merg cu tine la discotecă!” S-a speriat şi eu nu am curajul să-i spun că senzaţia de melc m-a făcut să leşin….

În fine, vine şi treapta……Miracol, am luat şi examenul ăsta..Nu că nu aş fi învăţat…În fiecare noapte, am program: o mie sărituri ca mingea, o sută de genoflexiuni, ridic greutăţile de şase kilograme de cincizeci de ori, mai fac un pic de abdominale…asta, ca să am răbdare să rezolv probleme de matematică şi de fizică…De nu aş fi o emotivă, ar fi perfect…..

Mă cere de nevastă prietenul meu. El a luat bacalaureatul şi e liniştit. Discutăm şi ajungem la tema mea favorită: copiii. Amândoi ne dorim un băieţel şi încercăm să ne hotărâm ce nume va purta. Numele propus de el: Vasile…Oh, nu! nu pot suporta asta, e aiurea….

Îi spun elegant ca e gata, că nu mai vreau să fiu cu el….

Un sfârşit, un nou început…..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s