Jurnalul unei zăpăcite – deci, sunt profesor

Sunt inginer mecanic de un an şi încă nu am găsit nimic de lucru.

Colegii mei care au avut note mari au reuşit să se angajeze. Eu, dacă am fost mămică din anul trei, m-am concentrat asupra copilului, aşa am simţit eu că e mai bine, şi facultatea a trecut pe planul doi. Nu zic, chiar dacă nu aveam băiatul tot nu aş fi avut note prea mari, m-ar fi atras mai mult chefurile studenţiei.

În sfârşit, timp de un an am tot căutat un loc unde să mă angajez. Acum o lună, mi s-a refuzat dosarul depus pentru angajare cu motivaţia: Aveţi prea multe studii!

Nu-i vorbă, de plictisit nu mă plictisesc: băiatul este încă mic, are patru ani, am început a doua facultate, între timp am făcut şi un curs de contabilitate. Dacă nu aş avea nevoie de bani, viaţa ar fi perfectă. Maică-mea nu câştigă nimic (a terminat şomajul şi ajutorul social, şi-a depus dosarul de pensie dar încă durează), taică-meu are făcută o mică societate, dar se chinuie să pună bani deoparte, tatăl băiatulului meu nu îmi dă pensie alimentară, aşa că trebuie urgent să găsesc o soluţie.

Azi am avut o idee de geniu – mă duc învăţământ, doar am făcut în facultate cursul de pedagogie, chiar am luat una din puţinele note de zece la el. Copiii îmi plac enorm, aşa că sigur este cea mai bună variantă. Vine taică-meu acasă, aşa că îl rog cât pot eu de frumos: Ajută-mă, tăti, doar tu ai relaţii la inspectorat. Ştiu eu sigur că poate, doar acum câţiva ani a ajutat-o pe cumnată-mea, care-i profesor de fizică,  să se transfere la un liceu din oraş. Minune, taică-meu e de acord (până acum, la rugăminţile mele, avea două răspunsuri, adică:Stai acasă şi creşte-ţi copilul sau: Îţi dau bani să-ţi faci un butic).

Ce bine! A reuşit taică-meu să aranjeze cum trebuie, deci de pe 15 septembrie voi fi profesor de Educaţie tehnologică, şi mai mult, voi învăţa copiii să utilizeze calculatorul. Nu sunt eu prea tare în Basic, cât despre calculator…ştiu numai să joc câte ceva, dar voi învăţa, ştiu că pot.

Prima zi de şcoală…Mă simt ciudat făcând parte dintre cadrele didactice şi nu dintre elevi. Copii mulţi, flori…Cât sunt de zăpăcită, era să întârzii din prima zi – am ajuns la timp în cartierul unde e şcoala, dar am luat-o în cealaltă parte, la a doua şcoală de aici.

Intru pentru prima oară într-o clasă. Faţă de colegii mei, care au făcut practică în timpul facultăţii, eu nu am mai predat niciodată. Am mai multe emoţii decât copiii, mi-e frică să nu rămân mută în faţa atâtor perechi de ochi. Intru în clasă, le zic un Bună ziua repezit şi mă prezint. Surprind o scânteie de simpatie în ochii copiilor, aşa că, mai sigură pe mine, îi rog şi pe ei să se prezinte. Catalogul încă nu e făcut, aşa că nu sunt deplasată.Am noroc, predau prima oară unor fetiţe de clasa a 6-a, care chiar dacă nu sunt de acord cu persoana mea, se abţin de la comentarii.

Am aflat că voi preda la clasele a 5 –a şi a 6 – a şi că pentru Educaţie tehnologică, adică Lucru manual, există un manual. Nu voi preda Informatică, a venit o fată cu relaţii mai mari decât ale mele, care va face acest lucru. Eu voi preda pentru băieţi Traforajul şi Confecţii metalice, iar pentru fetiţe Împletiturile şi Broderiile. Habar nu am să împletesc, noroc că nu m-a întrebat nimeni. Nu prea am simţ practic, mă bazez doar pe sindromul pisicii de care sufăr- adică mereu pic în picioare, ca o mâţă.

Şcoala unde predau mai poartă denumirea de „Uzina de copii”, fiindcă are cei mai mulţi elevi din oraş. Se predă în trei schimburi, orele încep la şapte dimineaţa şi se termină la şapte seara, pauzele au cinci minute, nu există pauză mare.

Intru pentru prima oară la o clasă de băieţi de a 5-a. Atelierul e undeva în afara şcolii, destul de izolat. Băieţii sunt frumoşi şi de nestăpânit. Ca să nu se plictisească, am găsit o soluţie: jucăm un joc uzual, adică: aş vrea să cumpăr o portocală…Sunt cuminţi şi ei cât pot. Aproape se termină prima oră de curs – lucrul manual se face pe parcursul a două ore – când aud în spatele clasei: Doamna, mai e cinci minute! Mă uit lung la puştiul care a vorbit, şi-i zic: Dacă vei spune corect, doamna mai sunt cinci minute, puteţi ieşi mai repede în pauză. Puştiul se conformează, spune corect, aşa că le dau drumul în pauză.

A doua oară la clasa cu puştiul cel vorbăreţ. Are o faţă de copil obraznic, un obraz îi este însemnat de o tăietură. Am adus cu mine o carte de colorat a mea, de când eram mică – Pis pisoi colorează cu noi – de unde vreau să le dau modele pentru traforaj. Băieţii îşi aleg modelele favorite şi le copie cu indigo. Puştiul cel vorbăreţ scoate relaxat din ghiozdan….andrele şi lână, şi începe să împletească! Se uită cu adoraţie în ochii mei şi îmi spune că semăn cu mama lui. Este cel mai liniştit copil pe parcursul a două ore – atelierul fiind izolat, am preferat să fac cele două ore de curs fără pauză.

Pauză, în sfârşit! E numai cinci minute. Fug cu catalogul în cancelarie, îmi fac loc printre sute de profesori, reuşesc să îmi iau catalogul pentru cealaltă clasă. Fug repede pe coridor la locul de fumat. Aici mai reuşesc şi eu să schimb două vorbe cu colegii mei. De multe ori, un coleg mai în vârstă mă duce cu maşina în oraş. Îmi place mult colegul ăsta, e interesant: mai mic de înălţime decât mine, bondoc (cred că a sărbătorit împlinirea a o sută de kile), vorbeşte tare (nu prea aude) şi e agresiv în şedinţe.

Orele cu fetiţele din clasa a 6-a sunt o plăcere. Au reuşit să îmi spună pe nume. Nu îmi place deloc adresarea cu: Doamna profesoară, mă face să mă simt bătrână şi departe. Coasem împreună, am noroc că acum, în primul trimestru facem cusături manuale, la care mă pricep. Câte o fetiţă vine la mine să îi pun în ac. Sunt eu foarte mioapă, dar pun repede în ac, am dexteritatea formată de pe vremea când îi făceam serviciul ăsta săracii mele bunici. Discutăm de toate: de modele de cusut, de vremea de afară, de băieţi….Cred că ştiu mai multe decât părinţii lor.

După o zi obositoare – am intrat la ore la şapte dimineaţa, şi ies de abia acum, la şapte seara, că am înlocuit colegii bolnavi – mă întorc acasă cu troleul. Discut cu o elevă a mea, o fetiţă de doisprezece ani. Vine taxatoarea să ne verifice biletele. Îmi spune mie: Fetiţo, arată biletul!, iar elevei îi spune: Domnişoară, biletul vă rog. Fetiţa râde, şi are dreptate: arată ea, la doisprezece ani, mai matură decât mine, la douăzecişişase.

Azi am fost agăţată de băieţi din clasa a 8 –a. Adică, unul dintre ei zice după mine: Ei, păpuşico, ce faci?, la care altul zice: Taci, bă, că asta-i profă! În loc să mă supăr, mă simt flatată.

Pentru că sunt începătoare, mi-au fixat un orar ciudat: ferestre cât cuprinde, miercurea nu am ore, în schimb am sâmbăta două ore. Mă plimb mult în ferestre, cunosc cartierul ca în palmă de acum, sau merg în vizită la vărul meu care locuieşte aici. Îmi văd băiatul doar dimineaţa şi seara. Azi nu a vrut băiatul meu să mă lase să plec. M-a întrebat: Dar tu de ce mergi la serviciu?, la care i-am zis: Să câştig bani pentru tine. Am ieşit din casă, iar puştiul a sărit pe geam, desculţ prin ploaie, strigând după mine: Eu vreau iubirea ta, nu banii tăi!

Trebuie să fac planuri de lecţii şi habar nu am! Apelez la colegii mei de catedră. Dintre cei cinci, o singură profesoară mi se dovedeşte prietenă şi mă ajută. Concurenţa e mare, fiecare îşi păzeşte postul.

E sâmbătă. Troleibuzele nu circulă – cred că e iar vreo grevă, au trecut cinci ani de la Revoluţie – aşa c-o iau voiniceşte pe jos. Până la şcoală fac vreo oră, am timp destul. Opreşte o maşină lângă mine şi şoferul îmi face semn să urc. Cred că e vreo cunoştinţă de a mea, aşa că urc cu încredere. Maşina porneşte, mă uit la şoferul de lângă mine – stupoare, nu-l cunosc! Îmi spune că sunt frumoasă şi că îi place mersul meu. De doi ani nu am mai fost cu nimeni şi nici nu îl plac pe ăsta. Îi spun politicos că acum merg la serviciu şi că ne vom întâlni când termin. Îi dau o ora de întâlnire aiurea şi cobor.

Dau lucrare de control băieţilor de la clasa a VI-a. Unul dintre puşti se uită lung la mine, scoate manualul şi începe să copie. Îi iau cartea, barez tot ce a scris şi îi dau alt subiect. Nici nu dictez bine subiectul, că ia cartea colegului şi copie din nou. Din nou, iau cartea şi îi zic: dacă scrii măcar un rând fără să copii, îţi dau şase, dacă nu, te paşte un doi. Acum rupe o foaie din caiet şi copie din ea! Mă cam enervez, mă îndrept spre puşti şi el pune foaia în buzunar. Îi scot din buzunar foaia, împreună cu o poză porno! Băieţii râd, eu sunt stacojie şi îi pun zâmbind doi în catalog puştiului.

E şase seara şi am ore cu băieţii dintr-a cincea. E iarnă şi întunericul e rege afară. În atelier intră un grup de băieţi de vreo cincisprezece – şaisprezece ani. Mă sperii, arată cam ciudat. Îi rog cu voce fermă să plece din atelier. Încep băieţii să râdă şi să mă înjure. Copiii se uită cu ochi speriaţi la mine, aşa că iau o decizie – împing gaşca de băieţi afară şi le trag şuturi. Cei mici rămân blocaţi. Încui repede uşa. Îmi vine să plâng, dar mă abţin. Mi-e frică să trimit copiii acasă şi mai ales să ies eu afară, atelierul e izolat faţă de şcoală şi sunt singurul adult în zonă. Aştept vreun sfert de oră şi, chiar dacă nu s-au terminat orele, trimit copiii acasă. Încui şi eu atelierul şi fug, prin întuneric, repede în şcoală. Mă opresc la locul de fumat şi izbucnesc în plâns. Directorul mă vede, mă întreabă ce am păţit. Îi povestesc tot, inclusiv faptul că am fost caratistă. Trimite pe cineva la atelier, dar golanii au plecat de acolo.

Iar e seară. Se termină orele cu băieţii de a 5-a şi am am emoţii să plec acasă, dar o pornesc spre staţia de troleibuz. Câţiva dintre elevi – băieţelul care împleteşte şi încă vreo trei – vor să mă protejeze şi mă conduc spre staţie. Pe drum îmi cumpără din banii lor de buzunar suc de la dozator.

Am ore cu băieţii dintr-a şasea. Mă uit în catalog să văd ce note au la celelalte discipline. Mă fac albă, la matematică e dezastru! Îi întreb dacă sunt de acord ca o oră din cele două pe care le facem împreună să îi meditez la matematică.Toţi sunt de acord.

Se termină trimestrul I. Eu tuşesc ca dama cu camelii –  iar am răcit. Prima oară am răcit pe 1 noiembrie, la prima ninsoare, când am mers pe jos până la şcoală. Încerc să închei mediile, dar nu prea văd rubricile din catalog – tusea asta afurisită!

Cu fetele, fac oră de gospodărie, adică facem împreună tort de biscuiţi. E simplu de făcut, nu-i nevoie de aragaz pentru asta. Am trei clase de fete, una după alta în ziua asta. Am mâncat o tonă de tort şi mi-e limba verde de la sucul de kiwi de la tec pe care-l aduc fetele. Cunosc toate colindele – fetele mele au voci superbe. Una dintre fetiţe se visează frizeriţă, aşa că o las să-mi tundă bretonul. Îmi mai lasă vreun centimetru – bine că părul e mai deştept decât mine şi va creşte.

E opt martie, ziua femeii. Nu am ore cu băieţii. Ies de la atelierul fetelor şi îmi văd băieţii în faţa şcolii cu un buchet mare de flori în mână. Îmi zic să îl iau repede, că ei au vrut să îmi dea mie flori, nu murăturii de matematică. Le mulţumesc şi merg zâmbind spre casă.

E primăvară, în sfârşit. Colegul meu care mă duce cu maşina – e cu douăzeci de ani mai în vârstă decât mine, e însurat şi cred că a împlinit cele o sută de kile – mă invită la el acasă, în lipsa nevestei, bineînţeles. Mi-e drag, e foarte simpatic şi deştept. În plus, nu îmi va complica viaţa, doar e însurat, şi mă atrage sexual, am mult timp de când nu am fost cu vreun bărbat.  Accept, e convenabil.

Ajung acasă la coleg. Mă serveşte cu o vişinată excelentă. Devin mai îndrăzneaţă, aşa că ajung să probez unele poziţii sexuale de care doar am auzit. Nu ajung la extaz, dar e bine, mă simt în siguranţă cu el.

Am amant, iar întâlnirile noastre depind de programul nevestei. Azi vrea să mă fotografieze în acţiune – după ce îmi promite că nu va vedea decât el fotografiile, accept.

E vară şi încep orele deschise pentru definitivate sau pentru grade. Atelierul unde fac ore cu fetele e veşnic ocupat pentru socializare. Chiar dacă nu am îndemânare, îmi ajut colegii cât pot cu pregătirea mesei. Stau cuminte lângă domnul director şi vreau să îl servesc cu vişinată. Întind mâna, şi…ups, sticla se răstoarnă pe costumul lui cel bun. Sigur n-o să uite că m-a avut subalternă!

Iar e ocupat atelierul meu şi tocmai de directoarea adjunctă. De faţă cu ea le spun elevelor mele: Haideţi, fetelor, să coasem afară, doar e soare. Doamna director se uită la mine, nu spune nimic, iar fetiţele ies fericite afară. Nu mă prea place directoarea asta: refuz să vin în fustă la orele de atelier cu băieţii – să-şi rupă ea ciorapii în atelierul ăla! –am suplinit-o la orele ei, unde m-am descurcat mai bine, şi uite, nu-i cer voie pentru asta.

E ultima oră de curs! Îmi va fi dor de elevi, ne-am ataşat unii de alţii. Simt că nu îi voi mai vedea şi sunt cam tristă.

Toamnă, iar! Ar fi trebuit să merg la ore de la întâi septembrie, dar nu am cum. Sunt în anul doi la facultate şi am reuşit să am câteva restanţe.

Merg la şcoală, unde directorul îmi spune că am venit prea târziu şi că trebuie să îmi caut post la altă şcoală. Îmi vine să plâng, dar îmi amintesc de răcelile din cursul anului în urma cărora am rămas cu o tuse rebelă. Din cauza ei, îi dădeam senzaţii tari amantului meu, aveam crize de tuse în momentul culminant. Nu mai vreau învăţământ, îmi voi căuta de lucru în alt domeniu.

Merg spre casă. Mă întâlnesc cu un amant al meu de pe vremea când eram mecanic şi mă consolez în patul lui.

Un alt episod din viaţa mea s-a închis aici.

3 thoughts on “Jurnalul unei zăpăcite – deci, sunt profesor

  1. Interesant scris, chiar foarte! Nu ma intelege gresit, dar sunt cu viata in viteza, precum scrierile tale. Fain tare! Am zambit mult, mai strengareste, dar fara aluzii!
    P.S. Sincer este un pic mai complicat sa imi descriu sentimentele, dar e ceva gen eliberare, un fel de simplitate a lui Hemingway, combinata, usor cu Pascal Bruckner si viata in viteza a lui Biegbeder. Am sa te mai citesc, clar!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s