Jurnalul unei zăpăcite – ultima vacanţă

E iar vacanţă de vară….Un pic cam tristă, ştiu că e ultima mea vacanţă de liceană…Merg la ştrand, prin oraş, la discoteci, mă întâlnesc cu băieţi…

La mine acasă e întâlnirea găştii. Jucăm cărţi căt cuprinde, table sau sticluţa. Azi avem chef mai mult de sticluţa, au venit la mine vecinii şi prietenul meu din oraş. E cald, aşa că stau mai mult în pantaloni scurţi şi tricou. Sună cineva la uşă. Deschid şi….e prietenul meu din oraşul vecin, a venit din Timişoara, unde face armata. Lângă mine vine prietenul meu din oraşul meu. Îmi păstrez zâmbetul, cu toate că îmi vine să intru în pământ de ruşine…urăsc situaţiile penibile…Le fac cunoştinţă: prietenul meu Luci– prietenul meu Vasi. Luci pleacă în oraşul lui şi Vasi intră din nou în casă, unde ne continuăm jocul.

Pleacă gaşca, aşa că mă lipesc suav de Vasi. Nu vreau să fie supărat pe mine, chiar îmi place băiatul ăsta. Pantalonii mei scurţi nu dau greş….mă sărută şi facem sex de iertare.

A venit la mine verisoara mea. Obţine de la părinţii mei acordul să mergem împreună, eu şi ea, la ţară, la mătuşa mea favorită. Mâine plecăm împreună, doar noi două.

Urcăm în tren. Eu, ca de obicei, mă bazez pe cel de lângă mine. Vine controlorul şi….am luat alt tren! Coborâm în prima gară, aşteptăm şi luăm în sfârşit trenul cel bun.

Ce dor îmi era de mătuşa mea….de abia acum îmi dau seama, când zâmbetul ei ma luminează. Intrăm în curte, o sărutăm…

E noapte…trebuie sa merg afara, unde e WC-ul…mi-e frică de mor…Iau becul cu fir suficient de lung şi pornesc…pisicile îşi fac curte nesimţit de zgomotos…ajung în mijlocul curţii şi….consider că e locul cel mai bun…

Aud azi povestiri despre o altă verişoară de a mea…toţi băieţii din sat o cunosc…rămân uimită că a făcut sex cu vărul nostru…aiurea situaţie.

Are mătuşa mea trei pisoi mici în pod. Cum sunt înnebunită după pisici, urc să îi caut. Sunt ei cam sălbăticiţi, dar reuşesc să iau unul. E o minune, tigrat şi cu ochii verzi. Mă ajută vară-mea să îl îmbrac în hăinuţe de păpuşă, îi inventăm un voal de mireasă…Îl iau eu în braţe şi trec mândră, în mijlocul satului, chiuind cât pot: “Uiuiu pe dealul gol, că mireasa n-are ţol”…Bătrânele îşi fac cruce…eu şi vară-mea râdem….

Merg ziua la apa Moldovei. E vară, soare, tot ce îmi doresc. Mă aşez confortabil pe un cauciuc de maşină umflat şi alunec pe râu…

Seară. Bem zmeurată luată de la chioşcul satului şi ţinută la rece, în fântână. Îmi împletesc părul în două codiţe şi mă aşez în mijlocul uliţei, invitând trecătorii: “Hai, la baba, cu ghiocul!” Oamenii se uită lung la mine şi trec grăbiţi în treburile lor.

M-am uitat în albumul cu fotografii al mătuşii. Are o fotografie super făcută de nepotul ei: mulge vaca şi are un zâmbet beat pe faţă. Adevărul e că munceşte toată ziua la câmp, seara bea vreo ţuica…două…trei…şi p-ormă are grijă de animale. Unchi-miu e un domnos, nu face de loc nimic – de, e fost orăşean, zice că nu se pricepe – şi noaptea o trezeşte pe mătuşă-mea să-i dea apă….Un bărbat ca ăsta te face să îţi doreşti să nu te măriţi vreodată.

Ne reîntoarcem acasă azi, eu şi vară-mea. În gară, ne uităm cu atenţie în ce tren ne suim. Îmi este dor de discotecile mele, de ştrand…Tot acasă e mai bine.