liviafeidaros

1

Ningea abundent când am ajuns, în sfârșit, în oraș. Călătoria fusese obositoare, mai ales că, cei din mașină nu erau pe gustul meu. Păreau cam scorțoși, așa că, m-am ferit tot drumul să discut lucruri intime cu ei, ca să nu îmi poată reproșa ceva. Teama mea de discuții era întrucâtva întemeiată, fiindcă, mai era cu noi o profesoară, numită și ea în acest oraș, care povestea amănunțit cum a decurs interviul pentru angajare, și, cum în final, deși nu știa să răspundă la întrebări, au acceptat-o, doar în schimbul promisiunii, că va locui în incinta școlii, fapt care, nu știu de ce, m-a tulburat profund.
În sinea mea, cel mai mult, mă temeam de acest lucru – că va trebui să accept și eu să locuiesc acolo – deși nimeni nu-mi spusese așa ceva, însă, orice explicție logică aș fi încercat să găsesc, nu reușeam să mă liniștesc…

Vezi articol original 2,697 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s