Jurnalul unei zăpăcite – doar mamă

E marţi…am venit acasă cu cel mic…Trebuie să-i schimb pelincile şi plâng şi eu lângă el, habar nu am cum s-o fac….Maică-mea e la fel de neştiutoare ca mine, pe mine şi pe frate-meu ne-a crescut bunica.

A venit o colegă de serviciu a mamei să mă ajute. Îl schimbă pe cel mic, îmi arată şi mie cum s-o fac. Nu-i greu, dar amintirea nepotului meu care plângea de mama focului când l-am schimbat m-a facut sa ma tem. Îi face şi o băiţă flăcăului meu colega asta a mamei.

Sună la uşă cineva. Răspund şi văd un bărbat care-mi spune că e de la dezinsecţie. Îi zic că în casă e un copil mic, la care îmi zice:

– Trimite-l la joacă!

– L-aş trimite, îi zic, dar nu are decât o săptămână, nu am cum!

Râde bărbatul şi eu sunt roşie….Dă mama un telefon la o colegă care locuieşte la blocul vecin, aşa că, la sugestia ei (chiar dacă nu mi-a citit preotul) voi pleca cu cel mic la ea.

Îmi alăptez copilul şi mă uit mirată la sânul meu….e de două ori mai mare decât capul copilului…şi aşa îmi uram corpul, acum sunt distrusă…Intră în cameră băiatul colegei mamei…când mă vede, rămâne cu ochii fixaţi pe sânul meu şi se face ca racul….

Vine preotul să-mi citească…Ce, nu ştiu, chiar atât de religioasă nu sunt…nu ştiu decât că e ceva ce trebuie făcut ca să pot ieşi cu cel mic afară….Mă pune preotul – un domn simpatic, în vârstă dar de viaţă – sub fusta lui şi citeşte….eu îmi arunc un ochi prin cameră şi văd izmenele tatei puse la uscat pe calorifer….Popa citeşte, eu râd de să mă sufoc….înălţător moment….

Merg cu cel mic prin oraş. Se uită bărbaţii în special la sânii mei…au dreptate să se mire, sunt imenşi….Ajung în parcul Universităţii. Mă întâlnesc cu colegii de grupă. Una din fete spune:

– Ce frumos e bebeluşul…e nepotul tău?

– E băiatul meu, spun un pic supărată.

– Nu glumi, nu te-am văzut însărcinată, spune ea.

– Chiar am fost însărcinată şi nu m-am ascuns, spun eu.

– Bine, cum spui tu…Atunci, cine-i tatăl?

I-am promis lui că nu voi spune niimic, aşa că zic:

– Nu contează, e băiatul meu şi atât.

Se uită colega mea cu atenţie la faţa puiului şi zice:

– Ştiu eu, e băiatul lui D. Are exact trăsăturile lui, poţi să spui ce vrei acum….

Împing disperată landoul cât mai departe de colegi…chiar nu vreau să spun nimic, tatăl băiatului meu s-a însurat….

Zi importantă, e botezul copilului meu. Nu sunt eu credincioasă, dar trebuie să fiu „în rând cu lumea”. Când va creşte, îşi va alege puiul meu singur drumul. A venit preotul acasă – nici măcar cu ocazia asta nu am chef de mers la biserică, ştiu că nu m-aş simţi bine acolo. Deasupra cădiţei cu apă caldă preotul toarnă apă peste copil. Rudele şi prietenii mei sunt lângă mine. Nepotul meu de doi ani strigă: „Unde-i Tuşa mea? O vreau pe Tuşa!” Încep să râd şi-l iau în braţe.

Azi am examen la Rezistenţa materialelor. E examen de diferenţă ca să pot continua facultatea la zi. Imi dă subiectele. Doamne, cât am de scris….E deja ora de alăptare, trebuie să plec. Mă duc la catedră şi predau lucrea. Am emoţii, ştiu că profesorul ăsta – e şi rectorul Universităţii – mă pică dacă nu am tratat toate subiectele măcar de un cinci. Se uită la mine şi mă întreabă profesorul:

– Deja pleci? Ai terminat?

– Mai am, zic, dar trebuie să-mi alăptez bebeluşul, are trei luni.

Nu îmi citeşte lucrarea, doar mă întreabă:

– Ajunge dacă îţi pun 5?

Ştiu că am tratat subiectele măcar de un 7, dar zic:

– E bine, mulţumesc. Pot pleca acum?

Nu mai dau nici un examen vara asta, e mai important să-mi alăptez copilul. Fac o cerere de amânare a anului pe motive medicale, nu am ce face. Emoţiile examenelor sunt prea puternice, risc să-mi pierd laptele.

A început şi anul trei bis….Intru în aulă. Nu-i normal, aproape toţi colegii mei sunt aici. Îmi întreb un coleg:

– În ce an eşti?

– În trei, îmi zice el.

– Repeţi?

– Da, ca tine – îmi răspunde.

Nu mai am emoţii, cunosc măcar trei sferturi din grupă.

Merg la discotecă împreună cu o colegă. Cu alăptatul ăsta m-am făcut cât casa, sunt conştientă că nu arăt bine. Mă invită băieţii la dans şi le zic că sunt mult mai în vârstă decât ei, am 30 de ani. Nu vreau decât să ascult muzică şi să mă uit la ceilalţi cum dansează.Încă nu am împlinit 23 de ani dar mă simt departe de colegii mei. Ei sunt tineri, fără griji….De mine depinde o fiinţă mică.

Azi am examen de diferenţă la Filozofie. Am citit cât am putut….între schimbat scutece, alăptat şi grija faţă de nepotul meu de doi ani. Examenul începe târziu, profesoara întârzie. E bine, mai am timp să mai citesc o dată cursurile. Un băiat care dă şi el examen – suntem împreună cei care dăm examen de diferenţă şi cei care sunt în anul III la subingineri – intră în vorbă cu mine. De când sunt mamă, nu îmi imaginez că m-ar plăcea cineva, aşa că -l privesc ca pe un coleg şi atât. Îi explic câte ceva din materie, el îmi spune glume. E seară târziu de acum. A venit profesoara. Intrăm în sala de examen, trag biletul şi încep să scriu. Tipul cu care am discutat e aproape de mine şi văd că nu prea ştie. Încep să-i şoptesc dar nu vrea să mă asculte. Ieşim din sală – eu victorioasă, am luat 9, el învins, a picat – şi mă conduce acasă. În faţa blocului mă sărută – rămân surprinsă, nu mă aşteptam să-l atrag ca femeie.

Ca să pot merge la cursuri dimineaţa stă o vecină cu băiatul meu. Îl alăptez pe cel mic şi mai citesc câte ceva pentru seminarii. Fac două lucruri deodată – cel mic e la sân şi cursurile sunt pe căpşorul lui. Îmi vine în minte o strigătură pe care mi-o zicea tatăl meu: „Mândra mea cănd era fată,

Făcea şapte trebi deodată,

Mulgea vaca şi cânta,

Se c… şi se b….”

Nu intru la prima oră de curs, am nevoie de o oră doar pentru mine, să mă plimb singură, fără să împing landoul. Îmi place să aud zgomotul paşilor mei, să simt ploaia pe faţă, să mă uit în vitrine. E un chiul în care mă simt un pic vinovată, de parcă mi-aş trăda copilul, dar am nevoie de el.

Am un laborator de la şase seara. Mama a plecat la serviciu, are o lucrare urgentă, iar vecina mea nu-i acasă. Nu am ce face, iau căruţul şi plec cu cel mic la facultate. Băieţelul meu e mare de acum, are 8 luni. Stă el cuminte şi se uită fascinat la profesor cum desenează scheme complicate pe tablă. În liniştea din aulă se aude vocea copilului meu: „Bărbatul scrie!” Colegii mei încep să râdă. Profesorul îmi spune: „Nu-i nevoie să mai vii la orele mele, nu te voi pune absent”. E bine şi rău: fără explicaţii, cum să-mi fac proiectul?

Toţi cei din grupă ne-am găsit un mentor pentru proiecte: şeful nostru de grupă. Mergem toţi la bibliotecă, şeful ne explică, pe urmă mergem lămuriţi acasă să lucrăm. Noaptea asta va fi lungă, mâine e termenul de predare a proiectului.

Am desenat, am calculat….proiectul e aproape gata. Lângă mine cel mic desenează şi el: adoră să picteze roţi dinţate…băiat de viitori ingineri, e normal. Plec până la baie şi când mă întorc….dezastru…băiatul meu desenează victorios pe proiect. Îmi vine să plâng, dar nu-l cert, e vina mea, trebuia să pun proiectul sus, pe dulap. Îl voi ruga pe profesor să-mi permită să depun proiectul mai târziu, e singura soluţie.

Iar am examen cu rectorul…tremur ca varga în faţa sălii de examen. Nu mai fumez de când am rămas însărcinată, dar….aş trage măcar un fum. Un coleg fumează Carpaţi lângă mine. Îi cer o ţigară şi o aprind. Nici nu simt fumul, frica m-a amorţit total. Intru în sală, scriu şi ies repede victorioasă: am luat 8, notă mare pentru mine.

Dacă tot fumez, trebuie să-mi înţărc copilul. Oricum era timpul, e mare, are un an şi o lună. O prietenă de-a mamei îl va lua la ea trei zile. Îmi vine greu fără el, dar măcar pot învăţa liniştită pentru celelalte examene.

E iar puiul meu acasă. Îmi era atât de dor de el….prietena mamei l-a învăţat cu biberonul. Îl ţin în braţe, ca pentru alăptare şi-i dau să bea ceai cu biberonul. Mă mângâie cu mânuţele lui catifelate şi ochişorii lui negri se uită în ochii mei. Timpul a îngheţat, mă simt de parcă nu mai contează decât clipa asta dulce.

Am mâine ultimul examen din sesiunea de vară. Părinţii mei au plecat la ţară să culeagă cireşe, eu am rămas acasă cu cel mic, să învăţ. A venit la mine prietena mamei împreună cu soţul ei şi cu un nepot al ei – un tip de vreo 30 de ani.  Nepotul a cumpărat un lichior şi ţigări mentolate. E seară de acum, sunt cam ameţită şi nu am învăţat nimic. Trebuie să-l culc pe cel mic şi să mă apuc de învăţat, noaptea e lungă. Pleacă prietenii mamei şi mi-l lasă plocon pe nepotul lor. Îl las singur în bucătărie şi mă duc să-mi culc puiul. Nu sunt prea liniştită, vorbesc în gând cu prietenii mamei. Ce cred ei, că dacă am un copil fără să fiu măritată mă culc cu primul venit? De când sunt mamă nu mă interesează bărbaţii şi nici nu aş putea să fac sex cu unul în casă cu cel mic. Băiatul a adormit, aşa că mă întorc în bucătărie şi-i spun tipului să plece acasă. Insistă el un pic, dar am noroc, pleacă până la urmă.

Iar examen….Încerc să-mi amintesc o formulă. Ştiu că era scrisă în josul paginii, închid ochii şi parcă o văd….dar nu mi-o amintesc. Colegii mei o roagă pe asistentă să îi ajute şi ea le răspunde. Îmi fac curaj şi o întreb şi eu. Îmi spune: „Doamnă – domnişoară, dacă ai fi fost la toate seminariile ţi-aş fi spus”. Mă simt nedreptăţită, am fost chiar la toate cursurile la materia asta. Nu mă suportă asistenta pentru că ea nu poate avea copii şi eu am unul fără să fiu căsătorită. Mă enervez, îmi scot cursul şi copii formula. Pun cursul la loc, mă uit fix la asistentă şi zâmbesc. Nu m-a văzut, aşa că-i bine. Rezolv toate subiectele, predau lucrarea şi plec liniştită, ştiu că voi lua o notă bună.

Gata cu examenele! Nu am picat decât pe cele din iarnă, era bolnav copilul şi nu m-am prezentat la ele. Până în sesiunea de restanţe, din toamnă, sunt liberă. Mă pot bucura de băiatul meu o vară întreagă…Viaţa e atât de frumoasă…..

14 thoughts on “Jurnalul unei zăpăcite – doar mamă

  1. Esti atat de relaxanta si de fireasca, incat citindu-te parca am sta la o cafea si ne-am imparti una alteia gandurile si trairile…
    Mi-e tare drag sa te citesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s