Jurnalul unei zăpăcite – Cura de slăbire

Doamne, am scapat de ce era mai greu…i-am spus soţului meu că vreau să divorţăm. M-a privit atât de trist încât m-am abţinut cu greu să nu plâng. Bineînţeles, i-am zis că are voie oricând să-l vadă pe fiul nostru. Ştiu că mă iubeşte, dar în felul lui. Eu sunt rea – nu l-am iubit niciodata, am crezut că e prietenul meu – când a murit prietenia pe care o împărtăşeam, a murit şi relaţia noastră.

            Acum îmi continui cura de slăbire – exact ca în Patul lui Procust a lui Camil Petrescu – cea mai buna cură de slăbit este sexul. Stau pe site-urile de socializare, îmi aleg partenerii care (sau cred eu că)  mi se potrivesc…întâlniri de o seară…

            Cunosc barbaţi de diferite vârste şi ocupaţii şi de unii chiar mă ataşez. Nu-i obligatoriu să am relaţii sexuale cu ei – îmi plac discuţiile, îmi place faptul că mă plac fără să mă cunoască. Ştiu că mă plac, simt asta.

            Demult, un tip mi-a zis – Nu eşti o frumuseţe, eşti chiar total imperfectă. Dar te plac pentru mintea ta, pentru starea pe care o transmiţi. Am vrut să-l cred, m-a făcut un pic mai sigură pe mine. Şi, în mângâierea lui, am simţit că mă place. Chiar dacă eram plinuţă, chiar dacă sânii mei erau total lăsaţi. Nu-mi dorea trupul, mă dorea pe mine. Prin faptul că mă plăcea aşa, m-a făcut să pot să mă privesc şi eu cu alţi ochi. Da, nu sunt doar un trup, transmit ceva prin ceea ce sunt de fapt – un om simplu.

            Deci, să revin. Seara asta vrăjesc un tip care mă atrage. Nu ştiu cum arată, dacă-i frumos trupeşte. Şi nici nu mă interesează. Am văzut o poză, a văzut şi el o poză. Dar, mai mult, discuţia cu el e interesantă. Nu e un om foarte cult, nu asta mă atrage la el. Are doar mult bun simţ şi îşi iubeşte mama. Simt că îşi doreşte doar relaţii de o seară pentru a nu-şi trăda mama. Aşa cum şi eu îmi doresc relaţii de o seară pentru a nu-mi trăda familia. Ne vom întâlni seara asta. Abia aştept.

            Apare la locul de întâlnire. La cât sunt de zăpăcită, nu-l văd. Şi doar e într-o maşină marca X. Îl sun şi mă îndrumă. Urc în maşină, îi zâmbesc şi stau politicos pe scaunul meu. Ajungem la un hotel dintr-un oraş apropiat. La cât sunt de rigidă, cred că deja regretă că m-a ales pe mine. Îmi spune să comand de la barul hotelului orice îmi doresc Asta şi fac  – O bere, vă rog.  Se uită lung la mine.  – Doar atât? Spun: – Da, atât. Nu pot explica. Atât vreau şi sex. Cu el, bărbatul meu din seara asta. Dacă ar fi să explic, l-aş speria. Prea multe cuvinte. Îmi explic doar mie, în gând. Îi spun în minte: – Nu sunt cu tine pentru a obţine ceva. Vreau să mă dăruiesc şi să te dăruieşti şi tu. Seara asta, atât. Şi am cerut o bere ca să nu te supăr. Dacă nu ceream nimic, jigneam şi nu-mi plăcea asta.

            Ne dezbrăcăm. Merge întâi la duş. Îmi place, prin faptul că se respectă înseamnă că mă respectă şi pe mine. Eu am făcut baie înainte de întâlnire. Mă posedă blând. Îl mângâi şi mă dăruiesc. Discutăm şi avem amândoi răbdare să ne ascultăm reciproc. E bine, starea asta de început fără sfârşit îmi place. Mă întorc în viaţa mea, se întoarce în viaţa lui. Ne-am dăruit o noapte.  

            Mă simt împlinită. Nu-mi trebuie mâncare. Acum îmi dau seama că fericirea te face sătul.          

            Mă întâlnesc cu un tip foarte tânăr. Dar important e că gândeşte mult mai matur decât mine. Bem vin şi discutăm. Sexul vine ca ceva firesc, ca un joc. Mă simt fără vârstă lângă el, e bine.

            Ajung acasă. Nu mi-e foame, nu vreau nimic. Îmi place viaţa asta, fără să oblig, fără să mă oblige. Îmi vin hainele din tinereţe, e bine. Pot fi EU aşa, în viaţa asta ciudată pe care mi-am ales-o pe moment.

            Am întâlniri cu bărbaţi fără nume, doar cu suflet bun. Îmbrăţişări în care mă simt femeie, atât îmi doresc. Am firea asta rea, care nu mă lasă să accept ceea ce nu pot oferi. Nu vreau decât visul de o seară, în care suntem NOI, eu şi bărbatul care mă sărută.

            Mă întâlnesc cu un fost coleg de liceu. Ar trebui ca noi, foştii colegi, să avem o întâlnire la o cifră rotundă de la terminarea şcolii. Acum câţiva ani l-am văzut – nu, nu l-am văzut, i-am văzut fotografia – pe un site de socializare. Nu-l plac, e în afara gusturilor mele în materie de frumuseţe masculină. Îmi plac ca imagine bărbaţii bruneţi şi plinuţi. El e blond.

            Am avut o noapte de beţie cu fostul meu coleg. Şi mi-a plăcut, mă simt deosebită lângă el. E dimineaţă şi nu ştiu când a trecut noaptea. După mult timp, e primul bărbat pe care aş vrea să-l văd şi mâine. Nu ştiu dacă-l iubesc – îmi face plăcere să fiu lângă el.

            A început să existe un EL în viaţa mea. E ceea ce îmi doresc acum – mă simt liberă, îmi face plăcere atingerea lui. Pentru prima oară în viaţă, mă dăruiesc total  relaţiei. Îmi place starea pe care o am lângă el.  Şi fericirea asta îşi pune amprenta asupra trupului meu. Sunt din ce în ce mai slabă. Şi încep să mă plac un pic şi eu.

            Ştiam că nu pot rezista. Îi găsesc lui defecte care poate nu există. Încep să mă simt sufocată. Şi nu-i vina lui. Doar că am nevoie de timpul meu. De timp pentru copiii mei, pentru cărţile mele.

            Accept o beţie şi un sex de o seară cu un tip care seamănă fizic cu bărbaţii pe care-i plăceam în liceu – brunet şi plinuţ. Am nevoie de asta pentru a pleca mai departe. Îmi pare rău că am acceptat de la început – ascultăm manele. Bem cât se poate şi am parte de o partidă de sex prost – e mai beat decât mine. Mi-a spus că e singur. Minciuna clasică.

            Sunt iar singură. Adică, nu singură, doar fără angajament – parcă aşa se spune. Am câteva relaţii scurte, care-mi convin.

            Şi iar încep…Vreau  să fiu cu un bărbat într-o noapte. Mi-e bine lângă el, are un suflet bun, de copil. Mă întâlnesc din nou mâine cu el.  Dar…vrea prea mult să facă parte din viaţa mea. E mai mult decât pot eu oferi. Îmi este drag. Dar nu-mi oferă promisiunea unui viitor liniştit. Şi eu de asta am nevoie. De un viitor împărţit cu un bărbat care are grijă de mine şi de copiii mei.

            Trebuie să-mi cumpăr alte haine. Cele pe care le am sunt prea mari. Mă gândesc să încep să fac sport. Doar mă gândesc, sunt prea leneşă pentru asta.  

            Voi merge să înot, voi alerga cu cel mic în parc…şi poate voi mai avea vreo noapte de nebunie…Şi mâine e o zi.

2 thoughts on “Jurnalul unei zăpăcite – Cura de slăbire

  1. Parca am semana un pic. La curiozitate. Nu si la rigoare.. De fapt suntem niste egoisti fara sa recunoastem.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s