Jurnalul unei zăpăcite – Vară şi toceală

E vară..cald. Soarele străluceşte pe cer şi îmi spune: „Vrei să-ţi scoţi mediile? Fugi la ştrand cu manualele după tine.”  Cine sunt eu să nu-l ascult? E ora unu după amiază, chiar nu înţeleg de ce trebuie să merg în „cimitirul” ăla de liceu. Nu vreau să fiu o bacoviană, dar îmi răsună mereu în urechi: „Liceu, – cimitir la tinereţii mele”. Nici nu pot nega chestia asta: urăsc şcoala, colegii….zidurile astea groase construite acum peste 150 de ani…

            Îmi îmbrac costumul de baie, îmi pun matematica, fizica în geanta de şcoală pe lângă o pătură mică şi plec. Până la ştrand am de mers cam jumătate de oră. Se mai leagă unii şoferi de mine, dar nu contează. Merg repede cu privirea înainte.

            Îmi instalez „biroul” lângă duşuri. Fug repede în bazin, înot cât pot şi gata – programul de învăţat începe. Încep cu fizica, chiar îmi place să rezolv problemele de optică. Se uită un tip lung la mine. E drăguţ, dar nu am timp de el. Dacă rămân corigentă pe vară e nasol. Mai bine pun fizica deoparte şi scot matematica. Încep să înţeleg expresia: „stai cu burta pe carte”. Asta şi fac. Adică, nu pun burta, doar capul. Am amorţit, mă doare spatele. Stau cu burta în sus şi cartea de mate sub cap. Până diseară fac şi câteva probleme la mate, am timp.

            E ora opt seara. Ajung acasă cu capul plin de formule şi pielea insolată. Ca să nu mă întrebe maică-mea nimic, îi zic că am făcut ora de sport afară, de aia am pielea roşie. Nu am mâncat nimic azi dar nici nu am chef. Până nu-mi scot mediile nu merit mâncare.

            Ora unu din nou. Merg în viteză spre liceu, am fizica prima oră. Mi-e frică – dacă nu-mi amintesc nimic? Mă aşează tovarăşul profesor în prima bancă, alături de colegii mei de suferinţă care luptă pentru o notă de trecere în ultima săptămână de şcoală. Puţinii colegi care au mediile peste cinci stau în ultimele bănci. Mi-au picat probleme din toată materia clasei a XI – a. Scriu…scriu…sunt destul de uşoare pentru mine. Nici nu a trecut jumătate de oră şi predau lucrarea. Profesorul îmi zâmbeşte ironic şi mă întreabă: „Ne vedem la toamnă?”. Îi spun sec: „Sper că nu, citiţi întâi ce am scris”. Îmi corectează lucrarea şi rămâne surprins. Nu am nici o greşeală. Îmi pune întrebări suplimentare din materia trimestrului al III – lea. Răspund, răspund….La sfârşitul orei se declară învins: „Ai 10 pe azi. Îţi ajunge pentru media 5?” Zâmbesc fericită. Îmi ajungea şi un 8.

            Gata, mai rămâne doar matematica. Începe şi ora a II-a, de mate. Nici nu mă mai mut în banca mea, rămân aici, în prima. Altă lucrare de control…după nota de la fizică mă simt sigură pe mine, nu mai am emoţii. Încep iar să scriu. Predau lucrarea şi ies afară. Tovarăşul de mate se uită compătimitor după mine. Sunt frântă, acum nu ştiu cum mă cheamă nici cu buletinul în mână. Mă duc să beau o cafea ….şi cerşesc de la un coleg un Carpaţi fără. Până mâine, când ne aduce rezultatele, e mult.

            Ultima zi de şcoală. Nu sunt corigentă pe vară la nici un obiect. În schimb, pe trimestrul al III – lea am media 4 la trei materii – geografie, istorie şi chimie. Nu contează, important e că voi avea o vacanţă de vară fără emoţii. Sunt bronzată, am slăbit şi sunt integralistă.

            Vreau cartofi prăjiţi, acum îi merit. Şi vreau să mă sărute un băiat – şi asta merit acum. Doamne, ce deşteaptă şi frumoasă sunt!

           

            

6 thoughts on “Jurnalul unei zăpăcite – Vară şi toceală

  1. Nu prea sunt sigur ca la strand se puteau invata formule de fizica. Mai degraba intr-o camara, intr-un beci adica undeva la racoare si liniste. Mai trebuie sa carcotesc ceva. Nici o formula nu se intelege bine daca nu se rezolva o problema cu aplicarea ei. La matematica le leaga totul. Daca nu sti un capitol celalalt nu-l intelegi niciodata.

  2. Povestea nu trebuie sa fie neaparat adevarata. Poate fi insa elogiul acelui moment decisiv in viata. Moment pe care ni-l putem explica sau nu dar care…ne deschide o usa. Important este sa ai curajul de-a trece dincolo de prag chiar daca ai inima cat un purice:).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s