În memoria DOAMNEI profesor LUCIA BOROŞ

Nu mă pricep la moarte…De fiecare data când aflu că un om care a contat pentru mine dispare, egoismul meu îi plânge plecarea.

Azi am aflat că un om drag mie a dispărut. Şi îmi plâng neputinţa mea de a-l fi ajutat atunci când era în Universul meu. Nu ştiu multe despre viaţa lui…ştiu doar că a contat pentru mine prin trecerea lui. Un Om pe care îl cunoşteam puternic, stăpân pe sine…l-am văzut plângând şi am simţit nevoia să-l mângâi. Îmi arătase ceea ce nu arăta nimănui: în afară de a fi un profesor perfect, stăpân pe profesia lui, era OM, plângea, suferea, putea fi uşor rănit….Nu am ştiut cum să-l ajut, i-am spus doar o vorbă bună şi am simţit nevoia să-l cuprind. Am fost mândră că mi-a permis această minimă atingere.

Omul de care spun…e o Doamnă. Nu mi-a fost profesor. O ştiam de pe coridoarele şcolii şi din porecla dată de elevii săi – Caratista. Oferea perfecţiune, cerea perfecţiune. Zeci de generaţii se pot mândri că le-a fost profesor, că i-a învăţat tainele limbii noastre.

Se simţea înfrântă de lumea asta în care trăim noi azi, lumea materialului, a nonvalorii ridicate la nivel de exemplu. Suferea că după o viaţă pe care a dăruit-o lumii, în care au contat doar elevii ei, nu avea simpla putere de a-şi procura minimul necesar. Societatea noastră a ucis-o. Şi fac parte şi eu de aici.

Azi mă urăsc…i-am auzit strigătul de ajutor şi în egoismul meu nu am făcut nimic. Am spus doar două cuvinte şi am plecat mai departe, ştiind că în lumea asta materială nu-i destul. Am rămas aceeaşi fetiţă care la şcoală se ascundea după colegul din faţă. Cea care nu are puterea de a lua o decizie atunci când e nevoie.

O rog acum ca, de acolo de unde a ajuns, să mă ierte.

Odihneşte-te în pace, LUCIA BOROŞ. Şi îţi mulţumesc, doamnă profesor, că mi-ai oferit o clipă din viaţa ta.

2 thoughts on “În memoria DOAMNEI profesor LUCIA BOROŞ

  1. Nu era pe „traseul” tău…dacă tu puteai și trebuia să intervii, făcea cumva „cerul’ și se deschidea întru asta. Desigur, aceste gânduri ulterioare apar, dar nu ca o consecință a nefăcutelor, ci ca un soi de vină universală că întotdeauna putem să facem mai mult, dar nu facem. Dumnezeu s-o odihnească!

  2. A fost diriginta mea timp de 4 ani. Nu am fost un elev silitor dar ea a avut incredere in mine. A avut curajul sa imi ofere un cec in alb. Si am avut grija de acel cec in alb sa fie completat fara pata. Am terminat facultatea de TCM in 1989 cu media de 9.33 iar acum lucrez pe pozitia de director la un minister de linie gestionand fonduri europene. Ce mult a contat acel cec in alb pe care Lucica Boros a avut curajul sa il daruiasca. Am aflat de prima ei tentative si am contacta Scoala generala nr. 3 incercand sa ii aflu adresa si sa ii scriu. Azi am aflat de decesul ei azi 03.11.2014 . Dumnezeu sa o odihneasca. A plecat dintre noi un om deosebit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s