Jurnalul unei zăpăcite – O zi oarecare, 44 ani, femeie

Ajung acasă de la serviciu. O zi obişnuită la job  – telefoane, plicuri, rapoarte…Fii-miu cel mare fumează la geam. Îmi spune „Salut, ce faci!” şi ziua de iarnă a devenit luminoasă. Ajung în casă. Fii-miu cel mic srrigă: „Mama, ai venit!”. Aş putea să jur acum că e vară.

Mă preia taică-miu cu tema zilei: centrala nu merge cum trebuie, o păzeşte. Şi bineînţeles: Doamne, ce bolnav e. Îl ascult în timp ce caut ceva de mâncare. În fundal, pisica îşi cheamă un motan, iar e în călduri.

Pun farfuria în cameră la maică-mea şi merg la fiul cel mic. Azi a suferit, a făcut la şcoală un vaccin. Îi sărut mânuţa imţepată şi îl întreb ce a mai fost la şcoală. Spune: „Bine!„ şi îmi dă din nou mânuţa la pupat.

Ajung în cameră la maică-mea. Aflu ce s-a mai întâmplat cu câinii şi pisicile din cartier în timp ce mănânc şi încerc să mă uit la televizor. În concluzie, un câine a fost dus la adăpost, o pisică stă în curtea vecinului de la casă şi în România oamenii se revoltă împotriva exploatării gazelor de şist. Apare taică-meu, vede ştirile şi comentează….şi comentează….Mă fac că nu aud nimic, nu are sens să intru în discuţie cu el, orice aş zice mă va contrazice.

Merg în camera puiului cel mic şi mă delectez cu desene animate. Îşi ia pluşurile, se aşează la mine în braţe şi-mi spune: „Te iubesc!” . Îl sărut şi plec în bucătărie, să fumez o ţigară. O idee proastă: bucătăria e sediul central al lui taică-meu. Mai ascult ceva de boli de la taică-meu şi merg în baie. Uf, bună-i ţigara!

Trec pe lângă camera lui taică-meu. Vorbeşte la telefon cu un prieten. Aud: „Na, şi ce dacă o să se măriite fie-ta. Până la urmă vine înapoi acasă…cu pisici”. Bine că nu spune nimic de copii, doar i-am adus doi nepoţi pe lângă pisici.

Reuşesc să mă uit la un film în camera noastră: a mea, a puiului mic şi a lui maică-mea. Noroc de vaccin, cel mic a adormit în timp ce cerea: „Vreau desene! Schimbă!” Mă culc şi eu, e târziu.

Încerc să adorm. Nici o şansă, pisica mea chiar îşi doreşte un motan. O iau în pat şi-i şoptesc: „Noaptea asta eşti pluşul meu, taci te rog!„ Toarce şi încearcă să fugă, e o mâţă foarte independentă. Pleacă şi până la urmă tace. Adorm şi….telefonul sună, mâţa începe iar să miorlăie. Dau respins celui care sună. Degeaba! Sună din nou. Iar dau respins. E un tip la care ţin, dar….atât. Maică-mea se trezeşte şi merge la baie. Mă fac că dorm, nu am chef de întrebări.

Reuşesc să adorm. Şi totuşi….pisica a pornit-o iar. Miorlăie cât poate. Mă duc s-o liniştesc, poate nu i-a trezit pe toţi din casă. În bucătărie, taică-meu păzeşte centrala. A pornit-o şi aşteaptă să vadă dacă se stinge. Iau iar pisica în camera mea şi adorm cu ea în braţe.

10 thoughts on “Jurnalul unei zăpăcite – O zi oarecare, 44 ani, femeie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s