Toată lumea cere de la mine puţină seriozitate, puţin discernământ. Eu cer de la mine încă puţină nebunie. Nu nebunie adevărată, joc. Pentru nebunia adevărată trebuie mai mult decât o beţie de o seară.
Dacă aş fi fost băiat era perfect. Dar natura mi-a greşit sexul la naştere – sunt femeie, arăt ca o femeie, nu pot reacţiona ca o femeie. Îmi place sa beau o seară cu băieţii. Nu mă simt ok decât în preajma bărbaţilor. Da, e mai bine că sunt femeie.
Nu ştiu prea clar ce vreau. Dar dacă mai văd fotografii cu bărbaţi ţinându-şi copiii în braţe înnebunesc. Lăcrimez mai ceva ca la orice film indian. E singura imagine care mă face să mă simt ca o bocitoare rea. Nu mi-aş fi dorit un bărbat care să-mi ia locul la chestia cu ţinerea în braţe şi ştersul la fund. Mi-aş fi dorit un bărbat care să-şi iubeasca copilul vizibil şi pentru mine, mioapa. Ştiu că fac băieţi perfecţi. Şi ştiu că ei au nevoie de un tată Nu perfect, doar unul existent în viaţa lor. Pentru băiatul meu cel mare tatăl se manifestă doar cănd există boală în relaţia lor. Pentru băiatul cel mic doar când tatăl lui consideră că are suficienţi bani pentru o ieşire de duminică. Eu mi-aş fi dorit un tată care-şi îmbrăţişează băiatul. Şi ei şi-ar fi dorit asta. După îmbrăţişare discuţiile vin ca râul. Fără ea…băieţii mei se simt ca pescarii la copcă la – 30 de grade.Au nevoie de un tată. Eu sunt tâmpita care nu a ştiut să le ofere asta.
Sunt o femeie puternică şi permisivă. Iubesc bărbaţii. Doar pentru o seară. În rest, ştiu că îi urăsc pe taţii care pleacă. Pe bărbaţii spermă. Urăsc şi mă urăsc pe mine pentru asta.
simpleziceri 
„”zapacila””…e minunat sa-ti pastrezi nebunia…..in aceasta viata si bine faci ,dar cati ani ai de ai avut timp sa-i analizezi pe „”barbatii sperma””!!???