Jurnalul unei zăpăcite – Un salut e chiar atât de scump?

Mă plimb cu mama mea. Copilul e plecat cu taică-su. E zi de sărbătoare, prima zi de Paşti. Oraşul e plin de perechi stinghere, reformate în cinstea acestei zile.Mă simt bine în primăvara asta explodată. Două zile de căldură şi-au spus cuvântul, parcul e galben, roz şi alb. Bacovia mă însoţeşte: „Verde crud, verde crud,/ Mugur alb, şi roz, şi pur/ Te mai văd, te mai aud.”   Fără să vreau, mi-e gândul la morţii mei tineri care nu au şansa să se bucure de ziua asta superbă. Bărbatul copil pe care l-am iubit, doctoriţa care m-a ajutat să am puiul lângă mine…Gândul la ei mă fac să fiu mai bună, să accept doar clipa de azi.

Mă întâlnesc cu un tip pe care-l iubesc un pic. E cu o femeie drăguţă Trece pe lângă mine fără a şopti măcar un salut. Toate gândurile mele bune se îneacă într-o ceaţă densă. Nu cred că un simplu salut rece i-ar fi stricat relaţia.  În mintea mea i-am pus fără să vreau eticheta: „Nu merită”. Cum poţi să treci pe lângă un om pe care-l cunoşti, să-l vezi şi să nu saluţi?

Ies repede din starea de cenuşiu. Viaţa e prea frumoasă, îi zâmbesc lui şi plec mai departe.

2 thoughts on “Jurnalul unei zăpăcite – Un salut e chiar atât de scump?

  1. Ai spus foarte bine, chiar nu merita!🙂 Sufletele ranite, au nevoie de mult mai mult decat niste aparente. Pastreaza iubirea pentru unul mai matur, mai intreg si in stare sa umple golul din sufletul tau🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s