Avem timp

Avem timp pentru a ne naşte

Pentru a slăbi

Pentru a ne îngrăşa

Pentru a iubi

Pentru a urî

Pentru o beţie

Pentru muncă

Pentru alint

Pentru bârfă

Pentru dorinţă

Pentru a trebui şi lene

Avem timp pentru a visa

O viaţă în Formentera

Lângă cel promis

Avem timp

Sa nu avem timp

Si totusi avem timp

Pentru a pleca prin moarte

Jurnalul unei zăpăcite – Un salut e chiar atât de scump?

Mă plimb cu mama mea. Copilul e plecat cu taică-su. E zi de sărbătoare, prima zi de Paşti. Oraşul e plin de perechi stinghere, reformate în cinstea acestei zile.Mă simt bine în primăvara asta explodată. Două zile de căldură şi-au spus cuvântul, parcul e galben, roz şi alb. Bacovia mă însoţeşte: „Verde crud, verde crud,/ Mugur alb, şi roz, şi pur/ Te mai văd, te mai aud.”   Fără să vreau, mi-e gândul la morţii mei tineri care nu au şansa să se bucure de ziua asta superbă. Bărbatul copil pe care l-am iubit, doctoriţa care m-a ajutat să am puiul lângă mine…Gândul la ei mă fac să fiu mai bună, să accept doar clipa de azi.

Mă întâlnesc cu un tip pe care-l iubesc un pic. E cu o femeie drăguţă Trece pe lângă mine fără a şopti măcar un salut. Toate gândurile mele bune se îneacă într-o ceaţă densă. Nu cred că un simplu salut rece i-ar fi stricat relaţia.  În mintea mea i-am pus fără să vreau eticheta: „Nu merită”. Cum poţi să treci pe lângă un om pe care-l cunoşti, să-l vezi şi să nu saluţi?

Ies repede din starea de cenuşiu. Viaţa e prea frumoasă, îi zâmbesc lui şi plec mai departe.

Jurnalul unei zăpăcite – Declaraţie de dragoste

Ştiu că te iubesc Ştiu că îmi ajunge să ştiu asta. Lângă tine mă simt împlinită. Lângă tine nu trebuie să fac concesii. Am voie să te văd ştiind că nu sunt cea mai frumoasă azi şi să plec zâmbind.

Te văd azi şi mi-eşti drag. Te-am văzut acum un an, îmi erai la fel de drag. Mă bucur de fiecare clipă în care fumăm o ţigară şi discutăm. Sunt acasă lângă tine. Simt nevoia să te evit, mi-e cumplit de bine lângă tine, fără tine viaţa redevine anostă. Ştiu că mi te oferi atunci când poţi. Aşa sunt şi eu, mă ofer atunci când asta nu îmi afectează cotidianul. Nu vreau mai mult, te temi să nu ofer eu mai mult.

Te privesc vorbind. Aud doar sunete, îmi doresc căldura trupului tău. Te aptrob cu o faţă voit inteligentă.

Sunt egoista. Te iubesc pentru viaţa asta şi-mi ajunge.

Jurnalul unei zapacite – Da, e menopauza

Am o stare de bocet fara sa-mi dau seama de ce. E o zi placuta de primavara, soarele straluceste sagalnic.

Incep sa fac lista cu spinii din ziua asta. Mda….Trebuie sa plec in delegatie cu o anumita echipa. Ca de obicei, o persoana din echipa devine indecisa spre nu. Ok, cand promiti ceva de doua ori si iti retragi cuvantul, se cheama ca nu te respecti pe tine. In plus, mi-e draga persoana. Ma supara gandurile rele care-mi bazaie in minte. Concluzia: nu-i spin adevarat.

Alt spin acum. Doctorita care mi-a facut unica cezariana a avut chef de-un cancer si de evadare. Era cam de varsta mea, ma face sa ma tem ca-mi voi parasi prea curand juniorul. Mda, e minispin.

Cel mic iar respira greu. Pneumonia din toamna nu vrea sa-si stearga urmele. E spin, dar stiu ca va fi bine.

Imi visez un mascul la care sa tin, stiu ca nu am incredere in relatia mea cu barbatii. Alt spin, nu chiar atat de dureros.

De trei luni doamna menstruatie ma ocoleste. Noaptea nu pot dormi, simt ca vine Zburatorul la mine, acum mi-e frig, acum asud ca un cal. Ma doare ba un sold, ba un genunchi. Ma enerveaza pana si ticaitul ceasului. Da, e ceva ce ma implica direct. Sunt un desert, gata cu fertilitatea.

Asta-i spinul. dureros E menopauza.

Jurnalul unei zăpăcite – Melancolii de primăvară

Iar e primăvară. Iar tânjesc după pereche. Îmi spun: „Idealistă naivă ce eşti! Nu te pricepi la rolul de femeie.” Şi totuşi. „Şi totuşi există iubire”. E plăcut să fii singur dar atât de obositor.

Îmi alung visul prin partide de sex cu barbaţi lângă care nu am viitor. Evit barbaţii lângă care sper. Nu mai am putere să suport dezamăgiri.

O întâlnire grăbită, cuvinte frumoase pe care mi le spune gândind la alta. Îmi ajunge. Şi mi-e drag el, cel care mă mângâie într-o noapte oarecare.

Iar mă întorc la „Şi totuşi”. Acolo, undeva, există un bărbat în braţele căruia mă simt acasă. Un bărbat care lângă care pot fi dezbrăcată nu doar de haine, ci şi de masca pe care sunt obligată s-o port. Un bărbat pe care îl completez şi care mă completează. Şi sunt atât de mioapă încât nu-l recunosc chiar dacă stă în faţa mea.

Vis stupid, pleacă! E primăvară, e soare şi ghioceii îmi zâmbesc din grădini. Băiatul cel mic mă îmbrăţişează şi-mi spune: „Te iubesc!” Băiatul cel mare îmi împărtăşeşte gândurile lui.

De ce doresc mai mult?

Jurnalul unei zăpăcite – Ieri e azi, azi e ieri

Închid ochii. Mă privesc pe mine. Mă văd mereu cu codiţe împletite şi exersând un surâs fatal, nu pot să mă văd altfel.

Deschid ochii. Ştiu că timpul trece. Îl simt prin darurile lui – copiii mei. Lângă ei rămân cea cu codiţe împletite, care se bucură de baloanele de săpun lucitoare şi care nu vrea să se trezească în zilele de şcoală. Îl rog câteodată să se grăbească, tristeţea e urâtă. Îl cert când îmi fură pisica favorită. Şi-i mulţumesc pentru că-mi lasă puterea de a râde.

Azi, sau poate ieri, sunt în curtea bunicilor. Fratele meu discută religie cu bunicul. Iau pisica în braţe şi stau lângă bunica. E vară, sunt fericită. Merg în curtea unchiului meu. Leagănul mă poartă spre infinit. Câinele curţii, fioros, latră. Mă apropii şi-l mângâi. Îmi linge picioarele. Îi mulţumesc şi merg în casă să-i caut ceva de mâncare. Îi arunc o bucată de mămăligă rece. O mănâncă rapid şi mai vrea mângâiere. Îl mângâi iar şi-i mulţumesc din nou.

Ieri, sau poate azi, accept mângâierea unui bărbat. Îmi place privirea lui caldă. Îl văd frumos şi-l iubesc. Îi mulţumesc pentru clipa pe care mi-o dăruieşte.

Azi, sau ieri, sau mâine privesc fulgii de nea pufoşi. Scot limba şi-i prind. Totul e alb în jur şi miroase curat.

Întind mâinile să cuprind albastrul cerului. Zâmbesc gărgăriţei care-mi poposeşte pe umăr. Viaţă, îţi mulţumesc.

Jurnalul unei zapacite – Eu si tu

Se aude muzica. Discutiile inteligente o acopera.

Inca o bere,  va rog. Si un sarut, daca se poate.

Imi vorbesti, imi vorbesti….

Nu inteleg nimic, nu vreau.

Imi rotunjesc ochii a mirare.

Urasc sa stiu. Vreau sa nu stiu nimic.

Ma iei de mana. Pasii nostri sunt singuri pe strada.

Dintr-un colt secera lunii e cu noi.

Ma vrei, stiu. Buzele mele vor sa-ti defineasca trupul.

Miros de noi amestecat cu miros de tutun.

Orasul se trezeste. Iti pazesc somnul cu o mangaiere.

Orasul pastreaza mirosul noptii. Merg grabit.

Te iubesc, barbat fara nume.

Te visez, barbatul meu.